Finnish
JUHANI. Tuhannen tulimmaista! eikö ole miehellä valta elää rauhassa ja tahtonsa mukaan omalla kannallansa, koska ei hän seiso kenenkään tiellä, ei loukkaa kenenkään oikeutta? Kuka voi sen kieltää? Mutta sanonpa kerran vielä: papit ja virkamiehet kirjoinensa ja protokollinensa ovat ihmisten häijyt henget.--Oh sinä musta sika! Voi päivää kirottua täällä! Niinpä nyt ylisniskoin meitä kohtaa kovan onnen nuijaukset ja ihmisten kiusanteot, että olen valmis juoksemaan pääni seinään. Oh sinä musta sonni! Venla meille antoi rukkaset; tehneet ovat he meistä myrkyllisen pilkkaveisun; lukkari meitä rääkkäsi kuin pahalainen itse; Toukolan pojat meitä hakkasivat kuin nummea vaan, selkäämme saimme kuin jouluporsaat ja oikeinhan joulupukkeina käyskelemme tässä ykssilmäisinä tonttuina, ryysyt päässä. Mitä vielä? Onhan kotomme nyt ilman köyhän ainoata kestiä, ilman kiukaan kohisevaa löylyä. Tuollahan kytee ja savuaa entisen armaan saunamme aherrus. Ja sittenhän on jäljellä vielä perkeleistä pahin. Hmh! Kymmenellä lävellä irvistelee meitä vastaan kirkonporstuasta jalkatukki. Kirkas tuli! Ellei tämänkaltainen kiusantemppujen rykelmä vie partaveistä miehen kurkkuun, mikä sitten? Oh sinä sarvipää sonni!
|
Romanian
Cap. IV, pp. 86-87.
JUHANI: Trăsni-m-ar Dumnezeu să mă trăsnească! Prin urmare, omul n-are dreptul să-și ducă zilele cum îi place, cum vrea el, pe pămîntul lui, dacă nu tulbură și nu supără pe nimeni? Cine poate să-l oprească? Uite, eu spun încă o dată: toți pastorii și toți slujbașii ăștia, cu toate hârțoagele lor, sînt niște draci împielițați, făcuți numai să chinuiască omenirea. Ah! Ce viață blestemată! Ce zi nenorocită! Belelele și nenorocirile curg din toate părțile. S-au pus oamenii pe capul nostru! Îmi vine să mă dau cu capu de pereți! Piaza rea! Venla ne-au luat la goană! S-au făcut cîntece răutăcioase pe socoteala noastră, dascălul ne-a chinuit ca tartorul iadului, spurcații din Toukola ne-au jumulit ca pe niște gîște, ne-au crestat ca pe o friptură gata de băgat la cuptor, și noi umblăm șontorogi, legați cu cîrpe și oblojiți ca niște arătări! Și încă nu s-a terminat! Casa noastră e lipsită de aici înainte de singura bucurie a săracului, aburii șuierători ai băii; ruinele bătrînei și dragei noastre saune scînteiază și fumegă sub cenușă. Și culmea nenorocului, colac peste pupăză, ne amenință și unealta asta drăcească! Hm! Butucii se strîmbă, zgîindu-se la noi din cele zece găuri ale lor, în pridvorul bisericii. Trăsni-m-ar să mă trăsnească! Dacă nici grămada asta de nenorociri nu ajunge ca să-ți vîri briciul în beregată, nu știu zău ce-ar mai putea veni! Lua-m-ar toți dracii să mă ia! |
|
Questions: This is Juhani’s list of the brothers’ many woes, which will soon enough drive them out of their house for a ten-year stint in the wilderness, where they will be transformed from wild boys into decent, hard-working men. What is his mood as he lists those woes? What is his emotional state? How natural does his expression of that emotional state seem to you in this passage? Does anything ring false, wrong, “off”? What, and why? (Version 1957) The Finnish original is written in a stylized dialect that now sounds rather archaic. Has the translator attempted to reproduce that archaic dialect? If not, has the translator used a standardized version of the target language, or a colloquial version without slang, or a slangy vernacular, or what? Whichever way the translator went with the archaic dialect, does the attempt seem successful to you? Why or why not? (Version 1957) Does this passage sound like any existing novel you know in the target language, or like a certain author, or like a period novelistic style that you recognize? If so, what or whom? Does that feeling of familiarity make you like the passage more, or less, or have no effect on your response? (Version 1957) If you had time, would you want to read this entire translation? Why or why not? (Does it make you say “wow!”? Are you astonished at its brilliance?) (Version 1957) Does this translated passage make you think that Aleksis Kivi might be a great writer of World Literature, or not? Why or why not? (Version 1957)
|
Message from: Elena Dinu ( Independent Reader ) on 12 October 2015 02:01:18 AM (GMT+8)
Juhani is upset, furious and overwhelmed by the bad events that keep coming upon his household. The passage presents him expressing all his sorrows, cursing his own life, being explosive, pouring out all his bitterness. The text flows beautifully. Juhani has a very natural expression, his words are those of a revolted man. Nothing seems to be false or forced.